Intestinul gros

Intestinul gros are o lungime de 1,5 metrii si o latime de 6,5 cm. . Este impartit in 4 sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal.


   Prima portiune a intestinului gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul(ultima parte a intestinului subtire) se varsa in colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta jonctiune poarta numele de cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele.
    Colonul traverseaza abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos. Partea din colon care ajunge la pelvis poarta denumirea de rect. Deschiderea de la capatul canalului anal, anusul, este mentinut inchis in cea mai mare parte a timpului de catre o valva musculara.


     Inceputul procesului


    Continutul fluid al intestinului subtire este transportat prin valva ileocecala in cecum, treptat, in cantitati mici. Acum, acesta contine resturi de alimente nedigerate sau imposibil de digerat, apa si secretii din intestine. Apa este reabsorbita in organism, in cecum si in prima parte a colonului. Chimul devine apoi solid, sau semi-solid, purtand acum numele de materii fecale.
    Colonul este de asemenea captusit cu o membrana mucoasa fina care face mai usoara avansarea materiilor fecale si protejeaza peretii colonului de posibile atacuri ale resturilor de enzime digestive. Muschii interni si externi mentin colonul usor contractat.
    Activitatea musculara ajuta la evacuarea continutului, insa foarte lent. Totusi la capatul colonului, o miscare puternica cunoscuta sub numele de masa peristaltica impinge continutul spre rect. Aceasta miscare are loc cand in stomac intra mai multa mancare: goleste cecumul care este pregatit pentru chimul nou-digerat din intestinul subtire. Masa peristaltica are loc in mod normal de 3-4 ori pe zi, in timpul mesei sau imediat dupa ceasta, fiind motivul pentru care auzim uneori bolboroseli in abdomen, dupa ce mancam.
    In intestinul gros traiesc bacterii care joaca un rol esential in nutritie si digestie. Una dintre cele mai importante functii ale acestora este sintetizarea unor vitamine, in special unele vitamine B si vitamina K, care ajuta ficatul sa produca substante folosite in coagularea sangelui.
    Aceste bacterii transforma proteinele ramase in aminoacizi si apoi in substante mai simple. Unele dintre aceste substante se deplaseaza spre ficat, unde sunt transformate in componente mai putin otravitoare si sunt eliminate din organism prin urina, altele insa raman in materiile fecale reprezentand principala cauza a mirosului specific al acestora.


     Iesirea din organism


    Nevoia de defecatie este mai intai cauzata de o presiune in interiorul rectului, care declanseaza o miscare peristaltica in peretii sai musculari. Pentru a elimina materiile fecale, trebuie sa efectuam un efort constient, care sa duca la contractia diafragmei si , inconcluzie la amplificarea presiunii in cavitatea abdominala, materiile fecale fiind astfel impinse in rect. Rectul se dilata pentru a putea cuprinde tot continutul portiunii inferioare a colonului. Aceasta dilatare inhiba contractia reflexa a muschilor rectului, sfincterul anal se relaxeaza, iar fecalele sunt impinse in exterior prin canalul anal si expulzate din organism.